„După ani şi ani de cercetări şi de documentări, am reuşit să dezleg enigma. O patentez ca pe o mare descoperire: Poporul Moldovenesc. În pofida celor 180 de ani de rusificare forţată şi celor 22 de ani de romînizare forţată, a rezistat şi s-a păstrat ca entitate aparte. Mai mult, pe parcurs s-a consolidat ca comunitate unică şi inconfundabilă”. ‒ Viorel Mihail. Săptămîna, 13.01.2012.
Cu tăria de convingere şi sinceritatea, ce-l caracterizează, reputatul publicist şi istoric Viorel Mihail adevereşte existenţa şi dăinuirea multiseculară a conştiinţei de sine a comunităţii etnice moldoveneşti. Numele etnic moldoveni a apărut în veacul al XIII-lea, s-a afirmat pe plan intern şi extern în secolele XIV ‒ XV. Cele mai sigure, general recunoscute surse de confirmare a aşa-zisei „identităţi” etnice sînt recensămîntele. Potrivit Recensămîntului din octombrie 2004 în Republica Moldova s-au declarat moldoveni, adică, şi-au confirmat „identitatea” 2 564 849 de cetăţeni (75,8% din populaţie, fară raioanele moldoveneşti din stînga Nistrului); 2 011 403 şi-au numit limba moldovenească. Aşadar, la capitolul „conştiinţa de sine naţională” sau, mai pi rumînie ‒ „identitatea etnică” Poporul Moldovenesc „are toate actele în regulă” (Viorel Mihail).
Despre ce fel de „criză identitară” poate fi vorba?!
Unde-i „criza”? Care-i „criza”? Cine-i cu, sau în, „criză”?
Cum ar zice Mihail Sadoveanu: „Ce dovadă îmi trebuie că e ziuă? Să deschid ochii!”. Ce dovadă îmi trebuie ca să mă conving de continuitatea şi trăinicia conştiinţei de sine naţionale a moldovenilor? Să consult, cel puţin, recensămîntele făcute sub diferiţi oblăduitori. Şi năluca numită savantlîcos „criză identitară” dispare…
Cu această nălucă ‒ „criza identitară” rîmătorii Statului Moldovenesc încearcă să camufleze minciunile ideologice, cum că moldovenii nu ar şti cum îi cheamă, ce limbă vorbesc, încă nu s-au dumerit care li-i „ţara-mumă” şi de cînd s-au statornicit în istorie… Trudind vîrtos de vreo 25 de ani, romînii revanşişti de acolo, cu îngăduinţa nepăsătoare, trădătoare a romînobetegilor conducători de aici, au degradat Republica Moldova stat suveran la situaţia de „provincie” cu un nume fals, lipsind-o de hotare, de însemnele/simbolurile naţionale fundamentale, realizînd, după „unirea ideologică”, a doua operaţie de dărîmare a statalităţii poporului moldovenesc…
1959 — 2014. — Recensămîntele — dovezi definitive ale dăinuirii moldovenismului.
Potrivit primelor date etnodemografice publicate, în Moldova de Răsărit locuiau:
— 1862 — 600 000 de moldoveni, 66,4% din populaţie (A.Zaşciuc),
— 1871 — 692 000 de moldoveni, 67,4% din populaţie (C.Obruceev),
— 1897 — 920 919 moldoveni, 47, 58% din populaţie (Recensămînt, 1897)…
În urma acestor evaluări, precum şi ale celor propuse de A.Scalcovskii, P.Keppen, F.Vighel, I.Pelivan ş.a., Al.Boldur a tras concluzia, că la începutul veacului XX moldovenii alcătuiau 52% din populaţia întregii „Basarabii”. Şi lămurea rădăcinile, rezistenţa acestui uimitor fenomen etnodemografic: „Într-o provincie cu o populaţie pur moldovenească… satul (spre deosebire de oraş) se închidea în el însuşi, păstrînd vechile sale tradiţii, conservatorismul său intelectual, spiritul religios…, limba părinţilor şi a strămoşilor… Cu toate tentativele guvernului rus de a prezenta Basarabia ca o regiune în care se vorbesc toate limbile din lume, adică o provincie non-moldovenească, ea şi-a păstrat caracterul naţional moldovenesc” (Basarabia şi relaţiile romîno-ruse, 1928. P. 86 — 87, 284).
Asupra acestui adevăr Al.Boldur insista şi în 1940: „Basarabia are multe trăsături cu totul specifice… Istoricul trecutului basarabean sub ruşi nici un moment nu trebuie să uite, că Basarabia şi-a păstrat înfăţişarea sa deosebită etnic, social-politică şi juridică întotdeauna cu un aspect naţional…” (Istoria Basarabiei).
„Conştiinţa naţională n-a încetat niciodată să trăiască în inima poporului moldovan din Basarabia. — Sublinia în 1941 Şt.Ciobanu… — Mărturiile vizibile ale vechii culturi moldoveneşti erau prea puternice pentru a nu aminti moldovenilor originea şi trecutul lor… Ele legau conştiinţa poporului de trecutul său… În afara acestor mărturii oficiale, există în egală măsură conştiinţa naţională moldovenească, această cultură spirituală formată din tradiţii, din poezia populară, din obiceiuri şi apoi această vitalitate care îi uimea pe ruşii înşişi” (Basarabia. Populaţia, istoria, cultura. 1941).
Istoricul bisericii moldoveneşti N.Popovskii constata la 1923: „O mulţime de fapte şi obiecte foarte preţioase din punct de vedere al culturii şi istoriei naţionale le aflăm în arhitectura unor clădiri vechi (biserici şi chiar case particulare), în pictură, în zugrăvirea caselor moldoveneşti, nu mai vorbim de obiceiurile moldovenilor şi, mai cu samă, de limba moldovenească” (Studii asupra trecutului Basarabiei. 1923).
Directorul arhivelor Basarabiei Leon Boga conchidea la 1932 ‒ după 14 ani de romînizare forţată prin foc şi sabie! ‒ „Din mărturiile vremii rezultă că la cei rămaşi în Basarabia există luminoasă conştiinţa unei patrii Moldova, a unui norod moldovenesc, a unei naţii moldoveneşti, a unui neam moldovenesc şi mai presus decît toate a unei limbi moldoveneşti” (Politica moldovenilor înainte de pacea de la Bucureşti, 1932)…
Dar în urma unei catastrofe etnodemografice ‒ ocupaţia romînească ‒ norodul moldovenesc, naţia moldovenească ‒ 920 919 în 1897, care la 1918, la sigur, erau mai mulţi de 1 000 000!, la recensămîntul romînesc din 1930, făcut de nişte romîni surdomuţi bezmetici, moldovenii au dispărut! Abia în 1941 s-a constatat că în RSS Moldovenească locuiesc 1 736 200 de moldoveni, 66,5% din populaţiae (Зеленчук В., 1973). La recensămîntele din:
‒ 1959 s-au declarat moldoveni 2 794 749 de cetăţeni (65,4%); romîni ‒ 1 563;
‒ 1970 s-au declarat moldoveni 2 303 916 de cetăţeni (64,6%); romîni ‒ 0;
‒ 1979 s-au declarat moldoveni 2 525 687 de cetăţeni (63,9%); romîni ‒ 0;
‒ 1989 s-au declarat moldoveni 2 794 749 de cetăţeni (64,5%); romîni ‒ 2 477.
Recensămîntul din 2004 a demonstrat că în Republica Moldova se conştientizau şi s-au declarat moldoveni 2 579 202 cetăţeni ‒ 76,1% din întreaga populaţie, confirmînd astfel, că moldovenii constituie componenta etnică de bază, fondatoare a Statului Moldovenesc.
În 2004 70 239 de cetăţeni ai Moldovei s-au declarat „romîni”, 2,1% din întreaga populaţie. Acest decalaj, această razniţă năucitoare l-a lovit drept în moalele capului ‒ de atîtea ori zdruncinat anterior! ‒ pe cel mai mare boxer dintre istorici O.Ţâcu. Dînsul scrie tare doct şi mai ales intelectual, „că recensămîntul din 2004 a fost o behăială (substantiv romînesc от Costuleni) comunistă…”.
Recensămîntul din 2014, care a confirmat continuitatea majorităţii absolute a moldovenilor ‒ 75,1% din întreaga populaţie (fără raioanele din stînga Nistrului şi din Bender) şi puţinătatea insignifiantă a romînilor în Republica Moldova, l-a trîntit iarăşi în cnocdaun pe cel mai mare istoric între pugilişti O.Ţâcu… S-a trezit că iarăşi behăeşte, iarăşi romîneşte: rezultatele recensămîntului 2014 au fost modelate, cică, „de interesul direct al clasei politice de a diminua romînismul şi a-i atenua importanţa”, apoi de „amestecul de analfabetism şi ignorantă de care, cică, dă dovadă populaţia majoritară a R. Moldova”, pentru care respingerea romînismului ar fi „condiţionată istoric de moştenirea sovietică…”. Mai la vale pugilistul învăţat O.Ţâcu declară cu aere a la Băsescu: „Dihotomia romîn/moldovan este o invenţie de tip sovietic…” (Timpul, 7.04.2017).
Existenţa şi continuitatea multiseculară a moldovenilor ‒ componentă etnică majoritară a spaţiului carpato-nistrean, fondatoare a Statului Moldova, pugilistul învăţat от Costuleni O.Ţâcu le şterge romîno-legionăreşte din istorie.
Unor astfel de boxeri învăţaţi Viorel Mihail le adresa întrebarea nimicitoare:
„Voi cu proştii şi cu hoţii vreţi să faceţi ‚unirea’?!”.
Vasile Stati
