De ziua Republicii: proclamării, acum un centenar, a Republicii Democratice Moldoveneşti (2.12.1917), a apărut de sub tipar volumul Cronica unei cotropiri anunţate. 1917 — 2017 cu un subtitlu, suprimat de cenzură: Romînia împotriva Republicii Moldova. Este vorba de o culegere de documente şi materiale demult aşteptată şi … neaşteptată.
Aşteptată, pentru că fluxul de documente publicate în ultima vreme privind anii 1917 — 1918 din istoria Moldovei îngăduie să despărţim faptele reale de cele închipuite. Să depăşim faza „alb — negru” la cercetarea unor evenimente extrem de sensibile. Neaşteptată, credem, fiindcă se părea că nimeni nu va mai îndrăzni să se apropie de acest subiect spinos. Eforturile inimosului istoric Viorel Mihail sînt temerare şi demne de înaltă preţuire, dar sînt sfidate cu aroganţă de elita adică savantă şi de gaşca analfabetă, dar conducătoare.
Cartea reflectă nu numai evenimente din anii 1917 — 1918, dar şi concluzii, constatări, cugetări ale istoricilor, personalităţilor politice romîneşti, publicate în izvoare romîneşti… Cine ştie astăzi, că anume academicianul romînesc C.C.Giurescu a demonstrat că mişcarea de eliberare naţională din „Basarabia” — pentru autonomie, limbă moldovenească şi pămînt — „a fost acefală, ea nu a fost condusă de figuri istorice, ea este o mişcare a maselor”. Dînsul constată: „conştiinţa naţională a moldovenilor din Basarabia exista înainte de războiul naţional”. Cronica cotropirii… adevereşte aceste concluzii prin sute de documente şi materiale din compartimentele Deşteptarea moldovenilor, Renaşterea statalităţii moldoveneşti. Se documentează pe larg şi convingător rolul hotărîtor al ostaşilor moldoveni la renaşterea şi afirmarea statalităţii poporului moldovenesc.
Cum a demonstrat martorul şi comentatorul evenimentelor Şt.Ciobanu, ostaşii moldoveni — în majoritate covîrşitoare ţărani-plugari, îmbrăcaţi, în virtutea împrejurărilor, în uniformă militară — au făcut „ceea ce noi, civilii, doream, dar nu avem puterea s-o facem. Ei proclamă autonomia Basarabiei, dau naştere organului revoluţionar Sfatul Ţării… Aici găsim sensul istoric al congresului ostăşesc moldovenesc” din 21 — 25 octombrie 1917. Prin voia lor comună şi acţiunile energice „a fost creată o nouă formaţiune statală de sine stătătoare, prima în istoria moldovenilor dintre Prut şi Nistru” — conchide pe bună dreptate istoricul I.Ţurcanu.
Un număr impunător de mărturii reproduse: rolul lui C.Argetoianu la blocarea intenţiilor diplomatice ale moldovenilor, jocul din culise al lui Al.Marghiloman cu administraţia germană de ocupaţie a Romîniei, uneltirile lui D.Ciugureanu, I.Pelivan, declaraţiile lui I.Gh.Duca, C.Arion ş.a. dezvăluie planul ocupării Republicii Democratice Moldoveneşti, pus la cale de ocupanţii germani împreună cu romînii. Drept urmare, la 26.12.1917 Al.Marghiloman nota: „S-au redijat (= redactat) proiectele ocupării Basarabiei”. Cu trei luni înainte de farsa botezată „unire”! Astfel, în urma înţelegerii feldmareşalului ocupant al Romîniei A. von Mackenzen cu Al.Marghiloman din 26.12.1917, la început de ianuarie 1918 Romînia a năvălit — 4 divizii! — asupra Republicii Democratice Moldoveneşti. Atunci, la început de ianuarie 1918, s-a declanşat prima cotropire romînească, dinainte anunţată a Republicii Democratice Moldoveneşti, cotropire, care după 15 ianuarie (ocuparea Chişinăului), a început să fie boită „unire”.
Pentru prima dată în istoriografie Cronica cotropirii… demonstrează, că de la început de decembrie 1917 pînă la început de ianuarie 1918 Romînia regală de două ori a năvălit asupra Republicii Moldoveneşti: la 5 — 7 decembrie 1917 asupra zonei Cahul — Leova — Hînceşti; la 2 — 6 ianuarie 1918 transilvănenii şi grănicerii dinspre Ungheni, transilvănenii dinspre Razdelnaia.
„Deşi planul de a trimite trupe romîneşti în Basarabia a încolţit cu mult înainte” (P.Erhan), „la 7 ianuarie 1918 Marele Cartier romîn trimetea trupelor (4 divizii) ordinele de operaţii” (Kiriţescu, II). Atunci a început ofensiva generală a armatelor romîneşti în Republica Democratică Moldovenească, cu 3 luni înainte de farsa „unire” din 27.03.1918! Campania romînească de cotropire a Moldovei pe întregul front de la Edineţ pînă la Chilia este confirmată de sute de rapoarte concrete, fixate de istoricul cotropirii C.Kiriţescu, o bună parte din ele pentru prima dată se introduc în circuitul istoriografic moldovenesc.
Materialele din compartimentul Prima ocupaţie romînească a Republicii Democratice Moldoveneşti. 1918 ‒ 1940: relatări ale agenţilor siguranţei, dosarele curţilor marţiale, anchetele parlamentare ş.a. încheagă un tablou înspămîntător al sălbaticiilor romîneşti din Basarabia: jefuiri permanente, bătăi, schingiuri, violuri, omucideri fixate chiar de ocupanţi: raportul prefecturii Bălţi, anchetele parlamentare din judeţele Cahul, Bălţi, repetatele demersuri ale deputaţilor „de Basarabia”, publicistica demascatoare a lui C.Stere… Bestialităţile ocupanţilor romîni par neverosimile, dar însuşi N.Iorga, după răfuiala cu răsculaţii din Bender, Tatarbunar, Hotin, constata: „represiunile erau într-adevăr îngrozitoare”.
Rechizitoriul crimelor regimului romînesc de ocupaţie, fixat documentar, inclusiv împuşcarea membrilor Sfatului Ţării (S.Ţ.) la 19.01.1918, activiştilor din Ungheni, a 9 locuitori din Drăgăneşti judeţul Soroca (dosarul căpitanului Friptulescu), sechestrarea totală a cerealelor din Basarabia încă „neunită” (ianuarie ‒ martie 1918), răfuiala cu răsculaţii din Bender, Tatarbunar ş.a. constituie capitole sîngeroase din Istoria tabuizată a crimelor romîneşti. O bună parte din ele sînt reproduse în Cronica cotropirii anunţate…
Materialele din paginile ei nu confirmă vreo activitate efectivă a bolşevicilor. Încercările lor de a se impune au fost de scurtă durată, neconsecvente şi fără vlagă.
Mult morsocatul subiect al „trădătorilor” este limpezit chiar de făcătorii „unirii” (mărturisirea membrului S.Ţ. Cocîrlă, cuvîntările gudurătoare, inclusiv a lui I.Inculeţ, la primirea generalului ocupant E.Broşteanu în S.Ţ., „ciupirea” de către I.Inculeţ a 2 000 000 de lei pentru „a vota cum trebuie” „unirea”, Apelul „avocaţilor” ocupanţilor, semnat şi de I.Inculeţ, din 14.01.1918, declaraţia lui Al.Marghiloman, repetată de generalul M.Schina, „Unirea s-a făcut la Bucureşti!” ocupat de nemţi (nu la Chişinău, şi nici la Iaşi) şi multe, multe alte dovezi de acest gen, consemnate de C.Argetoianu, C.Stere, fixate în procesele-verbale ale S.Ţ…
Citirea îngăduitoare, luarea de cunoştinţă cu faptele şi evenimentele reactualizate în culegerea Cronica unei cotropiri anunţate. 1917 ‒ 2017. Romînia împotriva Republicii Moldova provoacă senzaţia Pe-aceleaşi vremuri mă găsesc…
Mai ales dacă am compara avîntul social-politic al moldovenilor, vrerea şi lupta lor comună din martie 1917 pînă în ianuarie 1918 pentru slobozenie, autonomie, limba moldovenească şi pămînt! Din ianuarie 1918 însă lozincile lor au fost călcate în picioare, libertatea pîngărită, demnitatea scuipată şi ţara furată…
În anii 1988 ‒ 1990 moldovenii s-au avîntat şi, uneori, chiar au luptat pentru suveranitate, pentru limba moldovenească şi ocrotirea demnităţii naţional-statale… Dar din 1990 lozincile le-au fost furate, drepturile le-au fost călcate, limba moldovenească este huiduită, demnitatea le este scuipată… În văzul lumii li se fură ţara strămoşească…
Nepăsarea criminală faţă de stat, nepăsarea faţă de fondatorii acestui stat a devenit crez politic hrăpăreţ al camarilei conducătoare… Acestor teme le sînt consacrate ultimele capitole ale cărţii crude, zguduitoare Cronica unei cotropiri anunţate. 1917 ‒ 2017.
(Şi continuă!). Romînia împotriva Republicii Moldova.
…Dar Dumnezeu îi mare… Chiar cele mai monstruoase regimuri, cele mai corupte şi agramate bande ajunse la putere, de tipul celei brodite în pădurea de la Condriţa, au un sfîrşit cunoscut.
Cronica unei cotropiri anunţate. 1917 — 2017. Romînia împotriva Republicii Moldova are, fie în surdină, un îndem încurajator către moldoveni de la Alexei Mateevici:
Să ştiţi! De nu veţi ridica
Din sînul vostru un proroc,
În voi viaţa va seca
Şi-ţi rămînea făr’ de noroc…
Vasile Stati