Istorie şi „istorii”
Istorie însamnă ceea ce s-a întîmplat cu adevărat: fapte, evenimente, acte, mărturii despre cele văzute şi trăite, confirmate de alte, diferite surse…
Pe de altă parte, prin istorie se înţelege, de cele mai multe ori, chiar şi de specialişti, bunăoară, romîni, reprezentările, închipuirile, părerile, născocirile (de pildă, despre „Călugăreni”, „Rovine”, „Bobîlna” ş.a.), minciunile, botezate delicat „mituri”… Exemplu de ştiinţă făcută pe dos, răspîndită pe toate căile şi mijloacele, prezintă noianul de scrieri istorice „ale romînilor” despre minciunile romîneşti „în jurul marii uniri”…
Orice cititor cît de cît avizat, şi chiar cercetător, dacă va analiza şi compara documentele — inclusiv romîneşti! — fixînd evenimentele anilor 1917 — 1918, cu ceea ce plodesc nonstop autorii romîni despre „marea unire”, se va pomeni în situaţia eroului lui Gianni Rodari: „în ţara mincinoşilor”. În maldărele de opuri romîneşti „unitoare” Moldova e „Basarabia”, „pămîntul moldovenesc” e „pămînt romînesc”, moldovenii sînt porecliţi „romîni”, iar limba moldovenească — „limbă romînească”, deznaţionalizarea este boită „omogenizare”, tradarea — „întoarcere a armelor”, „cotropirea Republicii Democratice Moldoveneşti în 1918” este prezentată ca „Unirea Basarabiei”…
La această falsificare grosolană a realităţilor moldoveneşti, fixate în istoriografia şi cartografia europeană din veacurile XIV — XV, trudesc neostoit indivizi, care s-au trezit „romîni” abia la mijlocul secolului XIX, iar ţara lor (făcută din Moldova de Vest, fără Bucovina, din Dobrogea, dăruită de ruşi, şi Valahia/Muntenia) a fost recunoscută abia în iunie 1878!..
Mărturisim: ne este mai aproape conceptul de istorie — al faptelor, evenimentelor reflectate în documente. Deşi ştim şi noi că totul este relativ, că niciodată nu poate fi epuizat noianul de închipuiri, păreri, idei, ziceri, evocări privind cutare eveniment şi deci istoricul totdeauna poate fi învinuit, că „a omis”, „a selectat”… Aşadar, „istoria aşa cum a fost”…
… Potrivit prevederilor Păcii de la Bucureşti (16 mai 1812) Imperiul otoman a cedat Imperiului rus partea Moldovei dintre Prut şi Nistru.
„Atunci Romînia nu exista, şi nu se gîndea nimeni că o ‚romînie’ va fi cîndva” (N.Iorga). „Nu exista nici cuvîntul ‚romînia’” (Lucian Boia).
Eliberarea. Unirea Moldovei cu Rusia
Pacea de la Bucureşti a consacrat rezultatul militar-politic al confruntării ruso-turce. Dar exista şi un alt aspect, de o mare semnificatie — cel uman: al relaţiilor dintre poporul moldovenesc şi poporul rus. Deşi armatele ruseşti se aflau în ţinut al treilea an, „la 28 august 1808 boierii Moldovei ceruseră alipirea ţării la Rusia, aşa cum fusese Georgia şi Imeretia” (N.Iorga. Les relations russo-rumaines. Iassy, 1917).
Aşadar, în 1812 Rusia pentru prima dată, după 1484, a eliberat şi a unit Moldova de Răsărit, poreclită de ruşi „Basarabia”. Au fost slobozite de turci Hotinul şi împrejurimile, Benderul şi împrejurimile, de tătari — Bugeacul. Pămînturile fostelor raiale turceşti Bender şi Hotin „au devenit din nou părţi componente ale Moldovei, care în plan politico-juridic, era un stat suveran sub oblăduirea Rusiei” (D.Grama, 1990).
Populaţia Moldovei eliberate pentru prima dată a fost scutită de orice impozite şi dări, de recrutări. Guvernul rus stimula colonizarea sudului Basarabiei: strămutarea aici a bulgarilor şi găgăuzilor din Balcani. Sfîntul sinod al Rusiei a instituit structura supremă a Bisericii Pravoslavnice din Moldova — Mitropolia Chişinăului şi întregii Moldove; a fost deschis primul seminar duhovnicesc din Moldova, unde diferite disciplini se predau în limba moldovenească… Toate pămînturile eliberate, de la nord şi din sud, au fost date sub administrarea Divanului Moldovei.
În 1818 prin decretul împăratului Alexandru I oblastea Basarabia a primit un statut osăbit — a devenit autonomă. Se conducea de un Verhovnîi Sfat în frunte cu boierul moldovan Scarlat Sturza; limba moldovenească a devenit limbă oficială, alături de cea rusă, pînă pe la mijlocul veacului al XIX-lea. În 1873 Basarabia a devenit gubernie rusască…
În perioada aceasta, de fapt pînă în anii 80 (sec. XIX), Moldova dintre Prut şi Carpaţi, fără Bucovina, ca şi Valahia/Muntenia, rămîneau colonii turceşti sau, mai delicat, „provincie privilegiată a Imperiului otoman” (1877)…
Proclamarea Republicii Democratice Moldoveneşti
… În martie 1917, ca şi în toate periferiile Imperiului rus, în Basarabia a luat avînt mişcarea de eliberare naţională. Însufleţită de lozinca „Slobozenie, adică autonomie! Limba moldovenească! Pămînt ţăranilor!”, stegarii mişcării eliberatoare din toată Moldova au fost ostaşii moldoveni de pe frontul romînesc şi din garnizoanele din sudul Rusiei: Ecaterinoslav, Sevastopol, Odesa, Bender…
1917 octombrie. Primul în istorie Congres al ostaşilor moldoveni, convocat la Chişinău, s-a pronunţat unanim, hotărît (Rezoluţia II):
„Avînd în vedere cultura naţională a neamului moldovenesc şi trecutul său, plecînd de la principiul, că fiecare norod are dreptul singur să hotărască de soarta sa, congresul în dorinţa de a uni neamul moldovenesc şi a-i chezăşlui drepturile lui naţionale şi propăşirea lui economică şi culturală, a hotărît: să declare autonomia teritorială şi politică a Basarabiei. Pentru apărarea drepturilor şi intereselor autonomiei Basarabiei, pe lîngă stăpînirea vremelnică (de la Petrograd) să fie un împuternicit al neamului moldovenesc”. — Chişinău, 25 octombrie 1917.
1917 noiembrie. „Congresul ostaşilor moldoveni, prin Rezoluţia V, a hotărît: pentru ocîrmuirea Basarabiei în cel mai scurt timp să se alcătuiască Sfatul Ţării”. Constituit la 21 noiembrie 1917 Sfatul Ţării a adoptat Declaraţia istorică:
1917 decembrie 2. „Moldoveni şi noroade înfrăţite ale Basarabiei!
În puterea temeiului că noroadele să se unească şi să-şi ia soarta în mînile lor, alcătuindu-şi stăpîniri naţionale…, Basarabia, sprijinindu-se pe trecutul său istoric, se declară de azi înainte REPUBLICĂ DEMOCRATICĂ MOLDOVENEASCĂ, care va intra în alcătuirea Republicii Federative Democratice Ruseşti, ca părtaş cu drepturi egale… Primită de Sfatul Ţării la 2 decembrie, anul 1917”.
„Congresul ostaşilor moldoveni scoate cele mai îndrăzneţe hotărîri, din care cea mai importantă a fost proclamarea autonomiei provinciale şi politice a Basarabiei…”. Ostaşii moldoveni au făcut, — cum mărturisea Şt.Ciobanu, — „ceea ce noi, civilii, doream, dar nu aveam puterea s-o facem… Ei proclamă autonomia Basarabiei, dau naştere organului revoluţionar Sfatul Ţării…, aici găsim sensul istoric al Congresului ostăşesc din 1917… Congresul militar moldovenesc a creat o nouă formaţiune statală de sine
stătătoare, prima în istoria moldovenilor dintre Prut şi Nistru”. — Şt.Ciobanu, 1929, 1939.
„Basarabia niciodată n-a aparţinut Romîniei!”
1917 decembrie 2 ‒ 1918 ianuarie 24. „Republica Democratică Moldovenească în Federaţia statelor ruseşti” ‒ „aşa s-a numit Moldova dintre Prut şi Nistru din ziua de 2 decembrie 1917 pînă în ziua de 24 ianuarie 1918, adica 52 de zile”. ‒ P.Cazacu, prim-ministru.
Aşadar, „Basarabia (Moldova dintre Prut şi Nistru) nu a aparţinut niciodată, nici juridic, nici de fapt, nici Principatelor unite, nici Romîniei” — A.Lazarev, academician, 1974.
Cîţiva ani mai tîrziu acest adevăr l-a confirmat şi academicianul romînesc C.C.Giurescu: „Basarabia a aparţinut timp de jumătate de mileniu (1359 — 1812) Moldovei, care a precedat Principatele Unite (în 1862) şi Romînia (recunoscută în 1878)…”. Deci „Basarabia” n-a putut fi „răpită” Romîniei, fiindcă Romînia niciodată n-a avut-o!
1918 ianuarie 3. Romînia regală recunoaşte Republica Democratică Moldovenească. Prin nota sa (Nr. 56 din 3.01.1918) semnată de prim-ministrul I.I.C.Brătianu („Ionel”), guvernul romînesc „cu cinste roagă guvernul Republicii Moldoveneşti a Basarabiei (?) să primească pe dl Gh.Lucasievici ca reprezentant al Romîniei cu însărcinarea să întreţină între domnia voastră şi noi cele mai prieteneşti şi frăţeşti relaţiuni…”.
Năvălirea mişelească a Romîniei asupra Moldovei
1918 ianuarie 3. Consfătuire la I.I.C.Brătianu cu participarea comandanţilor de divizii. S-a discutat trimiterea armatelor în Basarabia. Generalul Al.Averescu nota: „Era strict necesar ca operaţia ocupării Basarabiei să nu fie compromisă…”.
1918 ianuarie primele zile. Armatele romîneşti, năvălind mişeleşte, au ocupat oraşele Leova, Bolgrad, satele Vadul lui Isac, Manta… „Cahulul este declarat de ocupanţii romîni în stare de asediu… S-a introdus pedeapsa cu moartea”.
„Au năvălit mişeleşte”, fiindcă romînii s-au năpustit cu arma, fără a rupe relaţiile, asupra Republicii Moldoveneşti, pe care o recunoscuse suverană în acele zile şi care se afla sub jurisdicţia Rusiei, aliată a Romîniei! Scriem a năvălit mişeleşte, fiindcă Romînia s-a năpustit banditeşte, fără a declara război, fără a rupe relaţiile cu aliata sa Rusia.
Rusia întotdeauna, mai ales după 1774, a sprijinit Valahia/Muntenia/Romînia: (vezi poslaniile pentru afaceri cu blănuri ale lui Matei Basarab către ţarii Rusiei; cerşitul de azil politic şi promisiunile mincinoase ale lui C.Brîncoveanu, „мунтянский воевода”, către Petru I al Rusiei). Rusia a fost prima, care a cerut independenţa Romîniei prin Pacea de la San Stefano; Rusia i-a dăruit Romîniei în 1877 Dobrogea; în 1947 Rusia i-a dăruit Romîniei Transilvania de Nord; a contribuit la Unirea principatelor în 1862, a recunoscut independenţa Romîniei (iunie 1878)…
Rusia niciodată n-a năvălit asupra Valahiei/Munteniei/Romîniei! În 1940 Romînia şi-a îndeplinit obligaţia luată prin semnarea la 5 — 9 martie 1918 a Acordului ruso-romîn: „să cureţe Basarabia!”.
Căutînd să salveze regatul romînesc ghigosit în „triunghiul morţii” (zona Iaşi — Vaslui — Huşi cu flancurile pe Prut), prim-ministrul Romîniei I.I.C.Brătianu împreună cu principele Carol sosesc la 5 ianuarie 1917 la Peterburg după ajutor. În acelaşi an, trei luni mai tîrziu, aproape două săptămîni (17 aprilie — 3 mai 1917) I.I.C.Brătianu, însoţit de coloneii Ion Antonescu şi C.Prezan, se află la Peterburg, duc tratative, încercînd să obţină noi trupe ruseşti (plus la cele prevăzute anterior) şi aprovizionarea urgentă cu muniţii a frontului romînesc (Istoria Romîniei. Enciclopedie). A fost prima sosire a lui Ion Antonescu în Rusia. A doua oară, în 1945, a fost adus…
Iar în ianuarie 1918 Romînia năvăleşte mişeleşte asupra Rusiei!… Asupra aliatei sale!
1918 ianuarie, primele zile. „Năvălirea armatei romîne s-a hotărît în consiliul de miniştri şi la 1 ianuarie 1918 trupele au pornit”. — P.Cazacu, 1924. P. 353.
1918 ianuarie 5. „Unităţi romîneşti au ocupat podul de cale ferată Ungheni Au împuşcat 12 membri ai sovietelor deputaţilor muncitoreşti”.
„Încă de la începutul lunii decembrie 1917 constatăm pătrunderea unor unităţi militare romîneşti dincoace, pe malul stîng al Prutului”. ‒ I.Ţurcanu. Unirea Basarabiei…
La 5 decembrie 1917 „În Leova au intrat două regimente romîneşti. Prin mitraliere au fost împuşcaţi cinci cetăţeni”. — Ştefan Ciobanu. Unirea Basarabiei…
„Către sfîrşit de decembrie 1917 la Chişinău vin diferite ştiri despre năvălirile soldăţimii romîneşti pe malul stîng al Prutului şi ocuparea de către aceste bande a localităţilor de pe teritoriul Basarabiei”. Telegramă din Minjir: „Satele Pogăneşti, Sarata-Răzeşi, Voineşti sînt încercuite de armatele romîneşti. Se împuşcă cetăţeni. Rugăm ajutor militar neamînat”. — И.Левит, 2000.
1918 ianuarie, primele zile. Take Ionescu, ministru: „Toţi ştiau, că armatele se trimit în Basarabia, pentru ca atunci, cînd aceasta va fi posibil, să realizeze actul de încheiere a unirii Basarabiei. Acesta este adevărul”.
1918 început de ianuarie. „Noi am hotărît să trimitem trupele necesare ca să ocupe Basarabia.., să permită celor de la Chişinău (căpeteniilor Sfatului Ţării) să realizeze ultima formalitate: unirea solemnă a Basarabiei cu patria-mumă”. ‒ I.Gh.Duca, fost prim-ministru.
1918 ianuarie. „… În realitate ‚unirea’ a devenit fapt săvîrşit din momentul năvălirii armatelor romîneşti asupra Basarabiei…”. — I.Gh.Duca, fost prim-ministru.
1918 martie 3. „De fapt, Basarabia s-a unit cu patria-mamă, dacă nu în clipa, în care s-a hotărît trimiterea armatei noastre peste Prut, cel puţin în momentul în care trupele noastre au intrat în Chişinău, adică la început de ianuarie 1918”. ‒ C.Argetoianu, Memorii, V. Cu trei luni înainte de farsa unire.
1918 ianuarie. — „Venisem în Basarabia avînd puteri nelimitate ca orice armată de ocupaţie”. — Mărturie a ofiţerului romînesc Al.Rupa din Regimentul I infanterie Vînători „Regele Ferdinand”. — „Unirea” în documentele siguranţei şi armatei romîneşti… 2018.
Făţărnicie politică romînească
1918 ianuarie. — „… Trupele noastre se vor retrage”. — I.I.C.Brătianu, prim- ministru.
— „Soldaţii romîni se vor întoarce la ei acasă. ‒ General C.Prezan, „comandantul armatei romîne”.
— „Ostaşii romîni se vor întoarce la ei acasă”. ‒ C.Kiriţescu, istoricul cotropirii Basarabiei, în Istoria războiului pentru întregire… II. Pag. 243, rîndul 15 de sus.
— „Ostaşii Romîniei NU SE VOR ÎNTOARCE LA EI ACASĂ. Căci CASA VOASTRĂ ‒ a moldovenilor! ‒ ŞI A LOR ‒ a romînilor ‒ UNA ESTE…” ‒ C.Kiriţescu, Istoria războiului…, II. Pag. 243, rîndurile 1 ‒ 2 de jos.
Toate acestea se declarau, se săvîrşeau cu trei luni înainte de farsa politică romînească numită „unire”.
„Act politic extrem de grav”
1918 ianuarie 11. Instrucţiile lui I.I.C.Brătianu Cum trebuie prezentată ocuparea Basarabiei: „…Noi am trimis în Basarabia un simplu detaşament de infanterie să facă muncă de poliţie…”. Dar încă la început de ianuarie „pentru paza interesului neamului romînesc, Marele Cartier romîn a trimis ordinele de operaţii: două divizii de infanterie şi două de cavalerie vor începe imediat să treacă Prutul” (C.Kiriţescu).
1918 ianuarie 11. Răspunsul Rumcerod-ului consulilor Antantei la Odesa: „Guvernul romînesc a introdus pe teritoriul Basarabiei, deci al Republicii Federative Ruse, nu doar mici detaşamente, ci patru divizii întregi, care au cotropit un şir de localităţi pe teritoriul republicii şi duc lupte la două verste de Chişinău… Astfel, NĂVĂLIREA ARMATELOR ROMÎNEŞTI ESTE UN ACT POLITIC EXTREM DE GRAV DIN PARTEA GUVERNULUI ROMÎNIEI, ALIAT AL REPUBLICII RUSE…”.
1918 ianuarie 19. Ambasadorul SUA la Iaşi Ch.Vopicka informa departamentul de stat: „Romînia a trimis în Basarabia mai bine de 50 000 de soldaţi, care au ocupat Chişinăul şi se pregătesc să ocupe Benderul…”. ‒ Papers relating… 1918.
1918 ianuarie 29 ‒ martie. Guvernarea Al.Averescu. „Este evident, că în timpul guvernării mele nu numai că nu a fost rechemată (din Basarabia) nici o unitate, dar numărul unităţilor ocupante s-a dublat. CONTINUA OCUPAŢIA LA SUD ŞI LA NORD”.
1918 martie 5, 9. Prim-ministrul şi ministru de externe al Romîniei Al.Averescu semnează Acordul ruso-romîn, prin care „Romînia se obligă să se care din Basarabia în 2 luni”. — ДВП.
Năvălirea romînilor în Nistrenia
1918 ianuarie — februarie. — Pofta ocupanţilor vine cotropind.
„Generalul Broşteanu a trecut Prutul şi provincia (‚Basarabia’), care fusese … depozitul de provizii pentru flămîngiunea romînească, a devenit, aşteptînd împrejurările, un teritoriu ocupat cu arma”. — N.Iorga. Cine ne-a dat Basarabia, 16.04.1919.
1918 ianuarie ‒ februarie. ‒ „Pornite din august 1916, în alianţă cu Rusia, peste Carpaţi (de unde repede au fugit cu ruşine — V.S.), din ianuarie 1918 armatele romîneşti ocupă Basarabia şi trec la Nistru în luptă cu armatele lui Lenin”. ‒ P.Cazacu.
1918 februarie. ‒ Romînia lărgeşte năvălirea asupra Republicii Federative Ruse.
Folosindu-se de ofensiva nemţilor în Ucraina, armatele romîneşti au trecut Nistrul la Rîbniţa, îndreptîndu-se spre Vărăncău. ‒ Левит, 2000.
1918 februarie 11 ‒ 13. ‒ Izgonirea romînilor din tînga Nistrului. La 11 februarie detaşamentele Armatei Roşii sub comanda lui A.Egorov au avut primele ciocniri, iar la 13 februarie la Slobodca s-a produs lupta hotărîtoare cu intervenţii romîni. Suferînd înfrîngere, trupele romîneşti au fugit în dreapta Nistrului, lăsînd multe trofee, inclusiv 15 tunuri. ‒ Левит, 2000.
„… A început măcelul nemaipomenit…”
1918 ‒ 1919. „… Au sosit armatele romîneşti şi a început măcelul nemaipomenit… Un locotenent tînăr, cam la 19 ani, din divizia a doua a generalului M.Schina, fălindu-se, mi-a povestit cum a împuşcat în satul Anfisovca şase oameni pentru că au fost membri ai comitetului sătesc…”. — Al.Mîţă, deputat de Basarabia, către prim-ministrul Romîniei A.Vaida-Voievod.
1918 ianuarie 19. Împuşcarea membrilor Sfatului Ţării.
Preşedintele Congresului ţăranilor din Moldova V.Rudiev, vorbind delegaţilor, a declarat: „Unicul mijloc de a elibera meleagul nostru scump este de a alunga în 24 de ore pe romîni; să ne ridicăm toţi unul ca unul pentru libertatea pîngărită de romîni, libertate dobîndită prin lupte, cu sîngele fraţilor noştri”… În scurt timp moldovenii V.Rudiev, V.Prahniţkii, T.Cotoros, I.Panţiri, ucraineanul P.Ciumacenco au fost arestaţi. A doua zi aceşti delegaţi ai congresului ţărănesc din Moldova, membri ai Sfatului Ţării au fost împuşcaţi la ordinul generalului romînesc E.Broşteanu. Au mai fost împuşcaţi de romîni Nadejda Grinfeld, membră a Sfatului Ţării, N.Covsan, redactorul gazetei Свободная Бессарабия… În numele unirii romîneşti!..
În a cincea zi de ocupaţie a Chişinăului…
Nimeni: nici un istoric — nici I.Ţurcanu, nici L.Boia, nici I.Scurtu, nici un politician, nici un publicist romînesc, care din 1918 pînă astăzi umflă balonul „marea unire”, nu pomeneşte prima crimă monstruoasă a ocupanţilor romîni în Basarabia: împuşcarea a şase membri ai Sfatului Ţării. În numele unirii romîneşti!..
1918 ianuarie 24. În ziua cînd administraţia militară de ocupaţie romînească a înscenat la Chişinău şedinţa Sfatului Ţării de proclamare a aşa-zisei „independenţe”, unităţile romîneşti scăldau în sînge Benderul. Comunicatul generalului ocupant E.Broşteanu: „Trupele romîne după trei zile de lupte crîncene au ocupat Benderul. Pierderile (apărătorilor oraşului) se ridică la aproape 10 000 de ucişi”.
În numele unirii romîneşti!..
1918 ianuarie — februarie. „Adeverinţă. Am primit pentru dl maior Boierescu dosarul a celor executaţi (împuşcaţi), care conţine 127 de file şi un tabel nominal de cei împuşcaţi şi cei trecuţi peste Nistru. Smărădescu. Batalionul de asalt”.
1918 iunie 18. Răscoala din Băcioi: „Nu recunoaştem unirea Basarabiei cu Romînia!”. Încercarea loc. Popescu de a rechiziţiona păpuşoi pentru Corpul 5 de armată a provocat răscoala localnicilor, care au declarat că „ei nu recunosc unirea Basarabiei cu Romînia şi că romînii nu au dreptul pentru rechiziţie”. Cu ajutor chemat din Chişinău, iniţiatorii revoltei au fost arestaţi.
1918 iulie 20. Răscoala de la Iablona Nouă. În zilele de 8 şi 20 iulie la Iablona Nouă judeţul Bălţi a avut loc „o rebeliune cu vărsări de sînge”. Ţăranii revoltaţi au omorît pe funcţionarii administraţiei romîneşti, care au venit să ia cu sila pînea lor.
1918 iulie 30. Răscoala din Gorăşti. Încercarea unui ofiţer şi a trei soldaţi romîni de a lua cu sila păpuşoi de la Pelagheea Lungu din Gorăşti judeţul Chişinău a provocat revolta consătenilor. Încăierarea s-a încheiat cu omorîrea şefului de post şi a unui jandarm, a cîţiva soldaţi romîni. Jefuitorii romîni au împuşcat pe gorăştenii Cegorean, Balan, Dicusar Constantin… În numele unirii romîneşti!..
1918 august 1. Apare decretul regal Nr. 1626 cu privire la introducerea stării de asediu în Basarabia tare „independentă”, definitiv încă neunită. A fost în vigoare, cu mici întreruperi, pînă în 1940.
1919 ianuarie 19. Răscoala armată de la Hotin împotriva regimului romînesc de ocupaţie a Republicii Moldoveneşti. „Eveniment în care a fost angajată populaţia cîtorva judeţe şi care se înscrie în istoria luptelor de eliberare a Basarabiei de sub jugul burghezo-moşieresc al Romîniei în perioada anilor 1918 — 1940” (Gh.Cojocaru). Ocupanţii s-au răfuit bestial: au fost împuşcaţi peste 11 000 de răsculaţi… În numele unirii romîneşti!..
1924 septembrie. Răscoala de la Tatarbunar a oamenilor muncii din sudul Basarabiei împotriva regimului sălbatic de ocupaţie romînească. Cotropitorii romîni s-au răfuit bestial cu cei răsculaţi: peste 3 000 de participanţi la răscoală au fost împuşcaţi, mulţi au fost băgaţi în puşcărie (Procesul celor 500). În numele unirii romîneşti!..
1924 iulie. „Regimul din Basarabia nu mai poate dainui!”. Memoriul al 29 de senatori şi deputaţi de Basarabia către regele Romîniei Ferdinand.
„… De 6 ani Basarabia este cîrmuită într-un fel, în care nu mai pot fi cîrmuite astăzi nici coloniile negre din Africa. O populaţie lipsită de orice drept şi de orice mijloc de apărare e fatal lăsată pradă cele mai grozave împilări şi opresiuni, care fac cu putinţă despuieri, bătăi şi schingiuri zilnice, dar că pînă şi asasinatele oficiale să rămînă fără sancţiune…”.
1920 — 1921. „Dosarul căpitanului Firculescu, care a împuşcat 9 locuitori din comuna Drăgăneşti a fost înaintat în februarie 1918… Dar pînă azi nu este pus pe rol…” — Deputat I.Pelivan, senator E.Popovici…
1918 octombrie 7. „Romînii nu sînt o naţiune, ci o specialitate”.
„…Ţărănimea noastră, aproape 2 000 000, toată în întregime este atît de revoltată de politica romînizatorilor noştri politicaştri, de dezmăţul armatelor şi al jandarmilor, că în cel mai adevărat, cel mai sincer mod visează să se despartă de Romînia… ‚Romînii, — cum zicea Clemenceau, — nu sînt o naţiune, ci o specialitate’, într-o jumătate de an au rusificat Basarabia într-o măsură mult mai mare decît ruşii într-o 100 de ani… Basarabia geme de la un capăt la altul, înfloresc aşa fărădelegi, ocări şi batjocuri, care n-au fost, probabil, de veacuri. Noi toţi vedem toate acestea, ştim, răbdăm şi, ca nişte necuvîntătoare, tăcem…” — N.Alexandri, decanul de vîrstă al Sfatului Ţării.
Ştim, vedem, răbdăm, tăcem şi ne lăsăm mînaţi de nişte primari smintiţi de romînism, ca oile la strungă, în ţarcul „unirii” romîneşti!
Batjocorîrea moldovenilor
Fostul prim-ministru al Republicii Moldoveneşti, autorul cărţii Moldova dintre Prut şi Nistru. 1812 — 1918 P.Cazacu scrie, ca „Legăturile şi înţelegerile (ocupanţilor romîni cu moldovenii cotropiţi — V.S.) s-au stabilit repede … Acţiunea de romînizare a armatei”, cică, ar fi fost înlesnită de „limba comună, obiceiuri şi tradiţii…”.
Faptele concrete ale soldaţilor şi ofiţerilor ocupanţi, ale agenţilor siguranţei, ale jandarmilor, poliţiştilor romîni au produs un efect invers: moldovenii au urît pe totdeauna romînismul impus prin schingiuiri, siluiri, omucideri, bătăi bestiale, jecmăniri săvîrşite de ocupanţii sălbăticiţi, de pungaşii romîni de stat, de aventurierii politici din vechiul regat. Dăm cîteva fapte păstrate în dosarele siguranţei…
„Ceea ce se întîmplă la Edineţ (Basarabia) nu este un vis de coşmar, ci o realitate îngrozitoare. Tragedia a început, de fapt, la 19 februarie 1918, cînd în Edineţ a tăbărît un detaşament de romîni…”. Reproducem cîteva cazuri de batjocură şi de asasinări…
1918 martie 10. — La ordinul căpitanului Dumitriu, soldaţii romîni înhăţau trecătorii, îi băgau în comendatură, unde-i băteau cu vergile… — „Unirea” în documentele siguranţei… Chişinău, 2018.
1918 martie 11. — Comendantul Dumitriu a chemat liderii comunităţilor etnice, ordonîndu-le să adune a doua zi lumea în piaţă.
1918 martie 12. — Căpitanul Dumitriu a ţinut celor adunaţi o lecţie de „romînizm de cazarmă”, aiurind: „100 de ani în urmă Basarabia a aparţinut Romîniei şi astăzi ea trebuie întoarsă mamei mai dinainte”.
1918 martie 13. — Din ordinul căpitanului Dumitriu au fost arestaţi cîţiva evrei, bănuiţi că ar fi vîndut păpuşoi. „Trei, socotiţi mai ‚revoluţionari’, anume M.Vainştein, D.Rabinovici, B.Maiber, au fost izolaţi şi în ochii celor prezenţi au fost împuşcaţi de soldaţii romîni. Pentru a-i petrece în ultimul drum, căpitanul Dumitriu a eliberat numai 10 permise…” (Din Dosarul Nr. 298 relativ la Cogan-Bernştein). — „Unirea” în documentele siguranţei şi armatei romîne… Chişinău, 2018.
Încă o pildă de apucături de descreierat, potrivit „tradiţiilor şi obiceiurilor romîneşti”, ale căpitanului ocupant Dumitriu, îndobitocit „de puterile nelimitate ale armatei romîneşti de ocupaţie”.
Cel mai idiotic ordin romînesc al unui ofiţer romîn a fost dat de căpitanul Dumitriu, comandantul garnizoanei Edineţ:
„Populaţia din Edineţ trebuie să salute ofiţerii romîni în felul următor:
1. Fiecare trecător trebuie să se oprească, să se întoarcă cu faţa spre ofiţer, să-i zîmbească amabil, să-şi scoată cuşma, făcînd o plecăciune pînă la pămînt.
2. Pentru a învăţa populaţia să execute acest ordin, pe străzile oraşului va fi purtat chipiul meu şi toţi sînt obligaţi să-l salute, conform punctului 1 al acestui ordin.
Comandantul garnizoanei Edineţ, căpitan Dumitriu. Şeful poliţiei Elefterescu…”. — „Unirea” în documentele siguranţei… Chişinău, 2018.
Despre ce fel de „înţelegere” putea fi vorba între soldaţii romîni „zdrenţăroşi, flămînzi, lăudăroşi”, îndobitociţi de putere nemărginită, şi moldovenii paşnici, snopiţi în bătăi, schingiuiţi, jecmăniţi, umiliţi de brutele analfabete romîneşti cu aere de „civilizatori”?! Fostul prefect de Bălţi Ionescu constata: „La NEÎNŢELEGEREA între populaţia băştinaşă — moldovenii şi elemente romîneşti venite din regat a contribuit mult DEOSEBIREA de concepţii, mentalitate, obiceiuri şi chiar de cultură…”. Nu în zadar „Moldovenii din Basarabia, — sublinia On.Ghibu (1926), — nu sînt nici o afecţiune faţă de neamul romînesc şi nu caută nici o cale să se identifice cu el…”.
În condiţiile regimului de ocupaţie sălbatică, promovării unei politici de deznaţionalizare genocidă moldovenii opuneau rezistenţă, dispreţuind romînismul impus cu sila, „limba romînească ţigănită” (E.Simion). Încă în 1923 un moldovan de prin părţile Orheiului confirma acest adevăr:
” — Dar, nu vorbesc şi romînii tot ca noi, moldoveneşte, nu? — Moş Vasile îmi taie vorba:
— Ba, domnule, vorbesc chiar ţigăneşte…„. — On.Ghibu, 1923.
Întru salvarea romînismului s-a hotărît ca armata romînească, după ocuparea teritoriului moldovenesc, după instalarea regimului romînesc de ocupaţie, să pornească ofensiva pentru impunerea limbii romîneşti. După 20 de ani de ocupaţie!
„Ordin al comandantului corpului 4 de armată despre interzicerea de a se adresa în organele administraţiei în alte limbi, în afară de cea romînească. 5 aprilie 1938. Confidenţial.
Au trecut 20 de ani de la unire… în teritoriile anexate (nu ‚unite’!) limba romînească nu se întrebuinţează ca limbă oficială… Astfel de stare … urmăreşte scopul de a menţine sentimentele de îndoială în caracterul definitiv al unirii…
Luaţi următoarele măsuri:
1. Interziceţi funcţionarilor publici…, persoanelor care se adresează către funcţionarii de stat… să vorbească în altă limbă decît romînească…
…5. În definitiv, luaţi orice măsuri, dacă veţi considera că vor contribui la romînizarea provinciilor romîneşti…
Prezentul ordin va fi trimis în toate garnizoanele…
Comandantul corpului 4 de armată, general de divizie T.Ţenescu”.
Armata romînească de ocupaţie a „Basarabiei” avea sarcina principală de a lua în stăpînire Republica Moldovenească prin foc şi sabie, dar şi prin „propagandă, prin reprezentaţii a obiceiurilor şi tradiţiilor naţionale”, curat romîneşti (P.Cazacu). Urmează descrierea documentară a unei reprezentaţii romînizatoare.
1919 ianuarie 21. — „Compania a 3-a din regimentul 8 infanterie romînă a organizat în tîrguşorul Briceni o serată de dans. Comandantul garnizoanei maiorul Constantinescu, văzînd că populaţia refuză să se parte la serată, a ordonat patrulelor să aducă cu sila femei şi fete. Ameninţîndu-le cu revolverul şi cravaşa, maiorul le-a silit să danseze cu soldaţii şi agenţii de politic. Părinţii fetelor au venit să roage cu lacrimi în ochi, ca să le dee drumul acasă copilelor. Dar, în ciuda rugăminţilor, fetele au fost duse la locuinţa căpitanului Dumitrescu, unde au fost siluite de o ceată de subofiţeri beţi. Fetiţa Reizen, în vîrstă de 14 ani, a murit a doua zi la spital de hemoragie internă. Ana Chiriliuc, în vîrstă de 18 ani, s-a sinucis, aflînd că a fost molipsită de o boală venerică…”. — „Unirea” în documentele siguranţei şi armatei romîne… Chişinău, 2018. Pag. 38.
Avea toate motivele L.Mrejeru, mobilizat la „munca de romînizare” a „Basarabiei”, să tragă concluzia: „Că cei mai mulţi moldoveni din Basarabia … ne privesc ca pe nişte straini şi chiar cu ochi duşmănoşi, e pe cît de adevărat, pe atît de dureros…, basarabenii au ars cărţi romîneşti, au bătut învăţători etc…, pentru că socoteau că astfel vor înlătura pe romîni”. — Ţurcanu. Unirea…
1938. Jignirea simţului de demnitate naţională. „Politica interesată — romînizatoare — a instituit imediat un şirag de stări excepţionale, permanente, oferind localnicilor prilejul să retrăiască toată exasperarea şi jignirea simţului de demnitate cetăţenească şi omenească…” — N.Costenco.
Retrăim, răbdăm şi, ca nişte necuvîntătoare, tăcem, lăsîndu-ne mînaţi de primari smintiţi de romînism de prin raioanele Edineţ, Ialoveni ş.a., ca nişte oi la strungă, în ţarcul „unirii” romîneşti…
Destrămarea Republicii Moldoveneşti
Cît de idioată n-ar părea situaţia, dar anumite localităţi din Republica Moldova Suverană şi independentă, cu o populaţie covîrsitor moldovenească, la presiunea unor primari bătuţi de cahlă romînească, doresc, cică, „unire” romînească. Şi chiar ticluiesc fiţuici unitoare… În ochii vînzători ai SIS-ului, Procuraturii, Guvernului şi ai Parlamentului, care s-a prostit demult şi di tăt!
Năravul romînesc de a se „uni” la nivel de hudiţă, de mahala, în condiţiile cînd Moldova este lăsată de izbelişte, la cheremul unui paţan candid, care în fiecare joi se declară „şef de stat”, al unui premier înscăunat noaptea în pădure, e mai vechi…
1918 martie 3, 13. Zemstvele din Bălţi şi Soroca au adoptat o „moţiune”, cerînd „unirea Basarabiei cu regatul Romîniei”. Avea conţinut identic, cîteva iscălituri comune, era ticluită „romîneşte” (numai „moţiunea” cît face!), ceea ce denotă că textul a fost conceput de altcineva, din altă parte, evident — romînească, cum va sugera şi generalul ocupant M.Schina, va comenta şi I.Ţurcanu. „Unirile” cu alte ţări începuseră mai înainte…
1918 ianuarie 16. Zemstva judeţeană Akkerman a adoptat „hotărîrea de unire cu Republica Ucraineană cu întrarea ulterioară ‚în Republica Democratică Rusască unită’”. ‒ Ştefan Ciobanu. Unirea…
1918 ianuarie 16. La adunarea Zemstvei Akkerman a fost pusă la vot rezoluţia învăţătorului bulgar V.Ischimji de a se „proclama Republica Autonomă a Bugeacului, care va intra în componenţa Federaţiei Ruseşti…”. Propunerea n-a fost acceptată…
Cît ar fi fost de zăpăciţi, aiuriţi de romînism, duşi de cap de liderul noului guvern romînesc Al.Marghiloman, hăţuitorii Sfatului Ţării — spre deosebire de conducerile de vîrf agramate şi vînzătoare ale Republicii Moldova — şi-au dat sama de pericolul, de urmările distrugătoare ale „unirilor” la nivel de mahala, de sat, de raion…
1918 martie 16. Hotărîre a Sfatului Ţării: „A socoti inadmisibile ieşirile unor grupuri, organizaţii, instituţii, precum şi cele ale zemstvelor din Bălţi şi Soroca (şi Akkerman), ce proclamă ‚uniri’ cu diferite state, subliniind că aceasta intră exclusiv în competenţa Sfatului Ţării; a se înştiinţa că astfel de ieşiri Sfatul Ţării le va considera antistatale şi le va pedepsi pe cale administrativă şi juridic”. ‒ И.Левит, 2000.
Aşadar, Sfatul Ţării a interzis prompt şi principial jocurile periculoase, antistatale „de-a unirea”… Cu toate acestea…
Ticluirea „unirii”
1918 martie 20. — I.Inculeţ, D.Ciugureanu, Pan Halippa sosesc la Iaşi cu intenţia de a pleca la Bucureşti „pentru a trata pacea în numele Republicii Moldoveneşti cu Puterile Centrale (Germania şi Austroungaria)”. Dar au fost opriţi, li s-a spus: „Republica Moldovenească va înceta să mai existe!”.
Cu o săptămînă înainte de farsă „unire”!
C.Arion, ministru de externe al Romîniei, i-a ameninţat pe „basarabeni”: „Dacă nu e unire, va fi anexiune…”.
1918 martie 23. — Şedinţa decisivă a guvernului Romîniei. „Iau parte I.Inculeţ, D.Ciugureanu, Pan Halippa şi C.Stere”, sosit din Bucureştiul ocupat de nemţi. Prim-ministrul Romîniei Al.Marghiloman le-a pus-o în nas: „Romînia acceptă solicitările de unire a Basarabiei, adoptate de zemstvele Bălţi şi Soroca… Sfatul Ţării va fi dizolvat… Nu va mai fi guvern…”. Al.Marghiloman a cerut reprezentanţilor Basarabiei să plece la Chişinău spre a purcede la actul unirii… — P.Cazacu.
1918 martie 26. — „În urma consfătuirilor ce au avut loc la Iaşi…, prim-ministrul Romîniei Al.Marghiloman, însoţit de ministrul de război Hîrjeu, de Mitilineu de la ministerul de interne, de Garofild de la ministerul domeniilor, de A.Corteanu de la finanţe, de generalul Mircescu au sosit la Chişinău…”. „Într-o serie de convorbiri, conferinţe, discuţii, interviuri, discursuri, toasturi chestiunea unirii — ‚ultima formalitate’! — repede, în două zile! — a fost descîlcită…”. Vezi Şt.Ciobanu, P.Cazacu.
Cei mai zeloşi ticluitori ai „unirii” au fost plătiţi fabulos. „I.Inculeţ a ciupit de la Al.Marghiloman 2 000 000 de lei” (C.Argetoianu). Serviciile romînounitoare ale altora s-au socotit mai ieftine. Bunăoară, arhimandritul Gurie a fost mituit doar cu 20 000 de lei… — Şt.Ciobanu. Unirea…
1918 martie 27. — „Pentru ziua de 27 martie chestia unirii a fost pusă la ordinea zilei în urma insistenţelor lui Al.Marghiloman, sosit la Chişinău în acest scop”. — P.Cazacu.
1918 martie 27 (după amiază). — „Prim-ministrul Al.Marghiloman şi ministrul de război Hîrjeu, însoţiţi de generalul Istrate, comandantul corpului VI, de generalii: P.Greceanu, Schina, Broşteanu, Ghinescu, Rîşcanu, Al.Atanasiu, Mărgineanu, Mircescu, de şeful de stat-major (aproape tot Comandamentul suprem al armatei romîne a venit la Chişinău să facă ‚unirea’! — V.S.), de autorităţile administrative romîne (ale ‚Basarabiei’ încă neunite! — V.S.) au ocupat sala”, unde membrii Sfatului Ţării aşteptau blagoslovirea „unirii”. — Şt.Ciobanu. Unirea…
1918 martie 27. — I.Inculeţ, slugarnic, „după deschiderea şedinţei dă cuvîntul prim-ministrului Romîniei Al.Marghiloman, care a spus-o pe şleau: „Problema mare(?) şi sfîntă (?) a neîntregirii ‚Basarabiei’ (care ‚unire’?!) în sînul patriei (care ‚patrie’?!), care în cursul războiului a încălzit frămîntările unui partid politic din Romînia, a preocupat neîncetat sufletele noastre…”. (Ca să vezi: din 1916 „i-au preocupat reîntregirea”, adică anexarea Basarabiei, nu „unirea”!). În continuare Al.Marghiloman se spovăduia, că „… a urmărit cu un viu interes dezvoltarea acestui colţ de pămînt romînesc (!!!) … Sper că veţi lucra aşa, cum cer interesele poporului romînesc…”. — P.Cazacu.
Şi membrii Sfatului Ţării — nealeşi de nimeni, nereprezentînd pe nimeni! — au lucrat aşa cum le-au cerut generalii romîni din sală şi plutoanele de soldaţi romîni din jurul clădirii: au votat lichidarea Republicii Democratice Moldoveneşti, prefacerea ei în „provincie a Romîniei mari”…
Acesta fost finalul „unirii” puse la cale încă în decembrie 1917 în Bucureştiul ocupat de nemţi, şmecherie brodită de comandamentul german de ocupaţie şi conducerea Romîniei ghigosite în „celebrul triunghi al morţii”.
Criminali de stat
Această specie de nelegiuiţi este caracteristică, se pare, numai Republicii Moldova. Conducerile de vîrf ale Moldovei au atins aşa culmi de atitudine criminală faţă de stat, că de zeci de ani rîmă public, oficial temeliile propriei ţări. De vreo 27 de ani cel mai important domeniu de formare a cetăţenilor cu devotament faţă de Moldova — sistemul instructiv-educaţional este lăsat la cheremul hoţilor romîni de pămînturi şi sufletele străine…
De vreo 27 de ani mii de aşa-zişi profesori analfabeţi, dar înfumuraţi romîneşte, îndobitocesc generaţii de moldoveni cu neghiobii din „istoria romînilor”, care nici în Romînia nu se învaţă! Scopul sistemului de învăţămînt romînesc în Moldova nu este de a instrui, de a educa, ci de a face „romînaşi”. Cu ani în urmă C.Tănase constata cu mîndrie: „şcolile basarabene au devenit fabrici de romînaşi”. Astăzi „romînaşii” au devenit romînoi/romînoboi cu coarne antimoldoveneşti, ce sfîrtecă pămîntul moldovenesc, răncăluind „Basarabia pămînt romînesc!”, „Basarabia e Romînia!”… Ei de acum votează „unirea”, deocamdată la nivel de sat, dar ei ştiu ce vor face mîne…
Conducerea criminală a Moldovei este aşa de bătută de cahlă romînească, că nici nu-şi dă sama pe ce lume se află. Încurajînd, prin nepasare criminală, răcnetele de „unire” la nivel de primării, de raion, guvernul, parlamentul, SIS-ul, Procuratura împing minorităţile la unire cu alte state!
Căpeteniile romînosmintite ale Moldovei nu-şi dau sama că pe fundalul crimei antistatale „unire cu Romînia”,
Republica Moldovenească Nistreană cu un procent impunător de cetăţeni ai Rusiei, se va înstrăina definitiv de Moldova. Podurile de la Rîbniţa, Dubăsari, Vadul lui Vodă, Gura Bîcului, vama la cîrnitura spre Varniţa într-o jumătate de oră vor deveni bariere interstatale! Zona Varniţa — Bender — Copanca nu va mai fi a Moldovei!
Localităţile ucrainene, şi nu numai, din nordul Moldovei demult pasc momentul de a se salva de primejdia ciumei romînizatoare.
Republica Autonomă Găgăuzia se va folosi de articolul constituţional şi va accepta oficial oblăduirea politică, economică şi diplomatică a Turciei.
Raionul Taraclia într-o oră se va uni cu enclava numeroasă şi compactă a bulgarilor din Ucraina cu centrul la Bolgrad…
Spre această pierzanie împing Ţara Moldovenilor criminalii de stat din Chişinău, duşi de cap de Romînia revanşardă…
„Unirea s-a făcut la Bucureşti!”
Într-adevăr, de acum în decembrie 1917 în Bucureştiul ocupat de nemţi încep tratative dintre germani şi partida romînească filogermană, lider Al.Marghiloman, privind anexarea de către Romînia a „Basarabiei”. Cu patru luni înainte de farsa „unire”!
1917 decembrie 26. Al.Marghiloman: „S-au redijat (= redactat) proiectele ocupării Basarabiei”. — Note politice, II. Pag. 295.
Încă în ianuarie (1918) — cînd 4 divizii romîneşti scăldau în sînge „Basarabia” — conservatorii (lider Al.Marghiloman) vorbeau deschis despre „interesul superior al luării Basarabiei”. — Al.Marghiloman, II; I.Ţurcanu.
1918 martie 3. Cu 24 de zile înainte de farsa „unire” Al.Marghiloman nota: „Cu generalii Prezan şi Hîrjeu ne ocupăm de Basarabia…”. „Aşadar Al.Marghiloman lucra cu ministrul de război şi cu şeful cartierului general în vederea creării condiţiilor militare corespunzătoare pentru momentul luării în stăpînire a Basarabiei”. — I.Ţurcanu.
Întrucît din 14 ianuarie 1918 „Sfatul Ţării exista numai în cuvinte” (N.Iorga), puterea fiind acaparată de generalul ocupant E.Broşteanu; întrucît, cum s-a declarat în Duma orăşenească Chişinău la 2.04.1918, „Sfatul Ţării nu reprezintă pe nimeni şi de aceea ei nu recunosc unirea Basarabiei cu Romînia”;
„întrucît Blocul Moldovenesc (din Sfatul Ţării) nu putea organiza întreaga activitate în vederea unirii şi nici fixa data proclamării unirii, iniţiativa facerii ‚unirii’ şi fixării datei au revenit guvernului Romîniei şi forţelor care îl sprijineau” — armatei. — I.Ţurcanu; „Unirea” în documentele siguranţei…
„Condiţiile concrete de realizare a ‚unirii’ demonstrează o dată în plus, că actul de la 27.03.1918 a fost întîi de toate opera înţelegerii guvernului romînesc cu Centralii (Germania şi Austro-Ungaria) şi că (‚UNIREA’) S-A FĂCUT ÎNTR-ADEVĂR INDEPENDENT DE SFATUL ŢĂRII” (Ion Ţurcanu).
„Unirea s-a făcut la Bucureşti, adică în înţelegere a Romîniei cu Germania şi Austro-Ungaria”. Între învingători şi Romînia ghigosită în „triunghiul morţii”…
1918 martie 27. Durerea generalului M.Schina: „…Ceea ce nu este scris nicăieri este dureroasa impresiune, ce am simţit la auzul cuvintelor rostite de preşedintele Consiliului de miniştri (Al.Marghiloman): „Unirea s-a făcut la Bucureşti!” ‒ M.Schina, 1938.
Este greu de explicat de ce toată romînimea propagandistică a declanşat tamtamul asurzitor în jurul „unirii” de acum din martie 1918, odată ce toată lumea ştia că tîrgul anexării Basarabiei s-a aranjat între nemţi şi Romînia încă în decembrie 1917? Asupra acestui adevăr greu de înghiţit pentru romîni ceva mai tîrziu insista şi gazeta Steagul (a partidului lui Al.Marghiloman): „Nu s-a repetat îndeajuns adevărul, care mîne va fi în probele istoriei: Basarabia a revenit (sic!) sub steagul liber al Romîniei, datorită tratativelor de la Bucureşti” (dintre nemţi şi romîni).
Pe la spatele moldovenilor!
Romînii au certificat: „Ocuparea Basarabiei a fost un act dubios!”
1918 martie 5. „Al.Averescu … a încheiat cu Rumcerod-ul un acord potrivit căruia … se obliga să evacueze în două luni Basarabia. Rămîne numai să ne imaginăm ce ARGUMENT EL A DAT BOLŞEVICILOR CONTRA NOASTRĂ, căci astfel NOI SINGURI AM CERTIFICAT ÎNTR-UN ACT OFICIAL CĂ OCUPAREA BASARABIEI A FOST UN ACT DUBIOS…”. — I.Gh.Duca, fost prim-ministru.
1918 toamna. Referitor la „votarea dubioasă” a „unirii” fostul ministru de externe al Romîniei N.Titulescu constata: „…Numărul celor (din Sfatul Ţării), care au votat (la 27 noiembrie 1918) pentru autodeterminare (= unire) era destul de mic în comparaţie cu cei care s-au obţinut… Autodeterminarea (= unirea) a avut loc în timp ce armatele romîneşti ocupau Basarabia… Şi mai rău este că autodeterminarea (= unirea) a fost precedată de o scrisoare a generalului Al.Averescu, devenit prim-ministru, prin care el transmitea sovietelor, că armatele romîneşti vor fi rechemate…”. — N.Titulescu către Carol al II-lea, 1938.
1930 mai. — C.Stere în Preludii: „Trebuie să avem odată curajul de a privi în faţă adevărul: Statutul internaţional al Basarabiei, cum am arătat la începutul acestor Preludii, îşi aşteaptă încă lămurirea definitivă”. — Viorel Mihail, VIII/24.
S-a lămurit demult şi definitiv!
Rusia, sub jurisdicţia căreia din 1812 se afla „Basarabia” (cînd Romînia nu exista!), anoi Uniunea Sovietică, n-au recunoscut anexarea Republicii Democratice Moldoveneşti la Romînia în ianuarie 1918;
— Statele Unite ale Americii au dezaprobat acest act banditesc al Romîniei („unire” fără plebiscit);
— Japonia n-a ratificat Tratatul de la Paris din 28.10.1920, prin care Antanta dăruia Romîniei „Basarabia”…
Ceea ce scriu/declară toţi istoricii romîneşti, bunăoară, C.Scorpan: „… Japonia recunoştea unirea Basarabiei cu Romînia” (Istoria Romîniei. Enciclopedie, 1997) şi chiar Lucian Boia!: „… asupra Basarabiei romînii aveau un drept istoric de necontestat” (2002) sînt minciuni gogonate din registrul interminabil de falsuri istorice romîneşti…
1920 — 1940. Tratatul de la Paris (28.10.1920) — „act fără folos”.
Faptul că „Basarabia este singura dobîndă teritorială, locul căreia în componenţa Romîniei mari niciodată n-a fost asigurat de un tratat internaţional” — A fost demonstrat istoricul american Ch.King. Amintind că nu numai Uniunea Sovietică n-a recunoscut ocuparea de către Romînia a Basarabiei, Ch.King precizează: „Ea (ocuparea Basarabiei) niciodată n-a fost recunoscută de statele occidentale. Dat fiind că acest tratat (de la Paris, octombrie 1920) n-a fost ratificat de către Japonia şi nu s-a putut obţine ca să adere la el Statele Unite ale Americii, el, tratatul, a rămas un instrument juridic fără de nici un folos”. — Ch.King. The Moldovans. Stanford, 2000.
Aşadar, în urma dovezilor incontestabile, bine documentate şi larg certificate, „… Un lucru devine limpede: masele populare — moldovenii din Republica Moldova — trebuie excluse din lista factorilor care au lucrat la organizarea şi realizarea unirii” (romîneşti).
„Mărturiile (reproduse) demonstrează fără putinţă de tăgadă, că ideea proclamării unirii anume la 27 martie (1918) nu a venit de la liderii politici basarabeni… Iniţiativa aceasta — repetăm! — a revenit guvernului Romîniei şi forţelor care îl sprijineau”, adică ale armatei romîneşti. — Ion Ţurcanu. Unirea Basarabiei cu Romînia. Chişinău, 1998. Pag. 173, 175.
„Armatele generalilor E.Broşteanu şi I.Rîşcanu ne-au dat prin atacul lor Unirea!” — sublinia cu convingere în 1929 Al.Rupa, ofiţer romîn din Regimentul I Vînători „Regele Ferdinand”. — „Unirea” în documentele siguranţei şi armatei romîne… Chişinău, 2018.
Ultimul act al trădării
1918 noiembrie 16. — „Guvernul Romîniei cere revizuirea Declaraţiei Sfatului Ţării din 27.03.1918” (unirea cu condiţiuni). — Viorel Mihail, VII/20.
1918 noiembrie 23. — „În casa dlui general Văitoianu, comisar general al Basarabiei, a fost o consfătuire a deputaţilor (?) moldoveni (fără protivnicii ‚unirii’)… Dl general Văitoianu le-a vorbit deputaţilor (?) — i-a instructat! — despre desfiinţarea autonomiei Basarabiei…”. — Agentul 390. Serviciul Siguranţei.
1918 noiembrie 25 — 26. — „Act de violenţă asupra voinţei popoarelor Basarabiei…”.
„… La ora 2.30 noaptea (26 noiembrie), fără orice prevenire, preşedintele Halippa a citit rezoluţia despre dorinţa alipirii Basarabiei la Romînia fără orice condiţii şi suprimării autonomiei Basarabiei. În sală, după enumerare, erau 46 de deputaţi! Din 162 pe listă. ‚E primită unanim’ a declarat preşedintele Halippa. Şi actul de cea mai mare importantă pentru stat se socoate hotărît (= adoptat) în lipsa completă a cvorumului…”. O parte din cei prezenţi — 9 membri ai Sfatului Ţării — V.Ţîganco, G.Buciuşcan, M.Russev ş.a. „au protestat energic contra desfiinţării autonomiei, contra actului de violenţă asupra voinţei popoarelor Basarabiei…”. Dar, „chemat prin telefon, comisarul general al Basarabiei Văitoianu a citit decretul regal (semnat cu 10 zile înainte!) despre închiderea Sfatului Ţării”, adică despre lichidarea Republicii Democratice Moldoveneşti. — Viorel Mihail, VII/20; Istoria Moldovei, 2014.
1918 noiembrie 27. — Ultimul act al trădării.
Mărturia lui Al.Marghiloman: „… Trei: Inculeţ — Halippa — Ciugureanu au fost acei, care au luat iniţiativa de a anula pactul (= ‚unirea’) din martie 1918; n-au fost — cu toţi banii cheltuiţi — nici 30 de deputaţi pentru a vota…” actul de lichidare a Republicii Democratice Moldoveneşti din 27 noiembrie 1918… — Marghiloman, IV. P. 313.
Cum apărăm Moldova noastră
Dar cine mai ştie — vrea să ştie! — astăzi de tîrgul murdar Buftea — Focşani — Bucureşti dintre Blocul Central şi Romînia regală în prag de dispariţie?! Toate aceste, reproduse mai sus ştiri strict documentare, evenimente şi acţiuni dosite, dezvăluiri uluitoare sînt fixate cronologic, laconic în volumul Cronica unei cotropiri anunţate. Romînia împotriva Republicii Moldova. 1917 — 2017, carte pusă la index, tacit interzisă, total desconsiderată chiar şi de organizaţii, care se laudă „stataliste”… Cartea nu este pusă în vînzare de reţeaua de librării — toate romîneşti! Nu este agreată de organizaţiile înalte, influente, care se lasă captivate de avalanşa ideologiei antistatale, antimoldoveneşti…
Încă în 1918 Nicolai Iorga atrăgea atenţia clarvăzător: „Toate popoarele caută în momentul de faţă a-şi documenta obîrşia, rostul lor pe pămîntul unde se află…
Şi fiecare grup omenesc trebuie să aibă la îndemînă mijloacele de luptă să se apere împotriva tendinţei de a-l nimici şi de a-i lua locul…”.
Moldova şi moldovenii dispun din 1360 de zeci de mii de mărturii scrise, de mii de documente emise de Cancelaria Moldovei (seria DRH A. Moldova), de tratate istorice valoroase pînă în zilele noastre, ce confirmă cuprinzător şi argumentat „obîrşia şi rostul moldovenilor pe pămîntul unde s-au zămislit şi unde se află”. Aceste dovezi de netăgăduit constituie cele mai eficiente „mijloace de luptă împotriva tendinţelor de a ne nimici şi de a ne lua locul”. Dar acest tezaur unic prin bogăţia şi diversitatea sa este dispreţuit sforăitor de politicienii şi „intelectualii” locali, este astupat de gunoiul ideologic romînesc puturos al „istoriei romînilor”, atît de agreat de criminalii de stat din conducerea Moldovei.
Ultima lucrare istorică întru apărarea adevărului Moldovei şi a demnităţii moldovenilor — unică în felul ei, de o trebuinţă ţipătoare la cer — Adevărata şi nefalsificata istorie a unui popor a cavalerului ordinului „Ştefan cel Mare” Viorel Mihail a fost refuzată — de necrezut! — de Programul de acţiuni consacrate anului 1918… În loc să fie popularizată, propagată pe toate căile, să devină carte de căpătîi pentru fiecare împătimit de istorie a Moldovei, lucrarea dlui Viorel Mihail se colbăieşte în sertarul redacţiei, păstrîndu-se numai în colecţiile adevăraţilor preţuitori ai Săptmînii. (Din cîte sîntem informaţi, alcătuitorilor Programului consacrat anului 1918 li s-a propus încă la 2 februarie 2017 editarea lucrărilor de popularizare a ştiinţei Cronica unei cotropiri anunţate, Hărţi vechi ale Moldovei… Ofertele au fost date la gunoi).
Este de-a dreptul surprinzător, chiar genial: Programul consacrat anului 1918 nu conţine nici o acţiune privind evenimentele tragice pentru Moldova şi Moldoveni. În anul cînd Republica Moldova este înecată de scriitură de tarabă, antistatală, antimoldovenească, organizaţiile tare stataliste nu editează măcar o broşură în apărarea Statului Moldovenesc!
Are mare şi amară dreptate Viorel Mihail: „Eu scriu şi tot scriu articole de 25 de ani încoace despre ţara mea. Însă articolele despre ţara noastră în ţara noastră nu-s prea întrebate. Din contra, foarte mare căutare ar avea articolele/lucrările scrise împotriva ţării noastre”…
Vezi Programul…
Vasile Stati, doctor în ştiinţe istorice, Preşedintele Mişcării Patriotice Pro Moldova
P.S. Spre mîngîierea şi alinarea moldovenilor, tuturor, pentru care Moldova este casa lor comună, aducem la cunoştinţă: Zilele acestea apare de sub tipar culegerea de documente noi de o valoare excepţională (format mare: texte şi imagini), ce demască irevocabil crimele bestiale, săvîrşite de Siguranţă şi de armata romînă în Republica Moldovenească ocupată în 1918: „Unirea” şi evenimentele anului 1918 din Republica Moldovenească în documentele Siguranţei şi armatei romîne. Prin această carte de mare curaj, ce spulberă definitiv Marea Minciună naţională romînească numită „unire”, autorul Gherasim Ghidirim dă dovadă că nascu şi la Moldova oameni… Deşi, ştiind în ce mocirlă intelectuală ne bălăcim, nu-l invidiem…
V.S.
